Oamenii tineri nu au riduri faciale. Acestea apar cu timpul prin acțiunea repetată a mușchilor feței care transformă cutele de expresie în riduri permanente. Injectarea cu botox și relaxarea acestor mușchi duce la atenuarea sau dispariția temporară a ridurilor tratate, aspectul feței devenind mai tânăr.
Hiperhidroza axilară este o afecțiune caracterizată prin transpirație excesivă în zona axilelor, care poate afecta semnificativ calitatea vieții unei persoane. Persoanele cu hiperhidroză axilară pot transpira în exces chiar și în absența unor stimuli precum căldura sau exercițiile fizice intense. Injectat în ariile de hipersudorație botox-ul blochează temporar stimularea glandelor sudoripare și scade semnificativ secreția sudorală.
Injectarea cu botox și relaxarea anumitor mușchi de la nivelul capului și gâtului, care prin compresia unor nervi senzitivi generează puncte de declanșare (trigger points) ale atacurilor de migrenă reprezintă mecanismul de acțiune prin care toxina botulinică poate reduce frecvența și intensitatea acestor atacuri.
Acțiunea principală a botox-ului este relaxarea până la paralizie a fibrelor musculare în care este injectată, prin inhibarea eliberării de acetilcolină din terminațiile nervoase la nivelul joncţiunilor neuromusculare. Efectul relaxant/paralizant al toxinei depinde de doză, și se instalează progresiv în 5 – 7 zile după injectare. Astfel, injectarea directă a mușchilor care aproprie și coboară colțurile interne ale sprâncenelor (corrugator supercilii, depressor supercilii și procerus) are ca rezultat atenuarea sau dispariția ridurilor care apar în regiunea glabelară. În mod similar, tratarea selectivă a fibrelor externe ale mușchilor orbicularis oculi ameliorează sau îndepărtează ridurile comisurii palpebrale laterale („laba gâștei” sau „crow’s feet”); în plus, injectarea acestei zone deschide regiunea orbitală laterală pentru a crea un aspect mai tineresc al ochilor și poate ridica selectiv colțurile externe ale sprâncenelor. Tot în etajul superior al feței injectarea în mai multe puncte a mușchiului frontal ameliorează severitatea ridurilor de expresie care apar pe frunte.
Această tehnică (descrisă de dr. Woffles Wu) constă în injectarea intra- sau subdermică în multiple puncte, uniform distribuite, a unei soluții diluate de botox conținând lidocaină, fiind vizate glandele sebacee și sudoripare din pielea zonei tratate și fibrele superficiale ale mușchilor faciali (fără afectarea funcției fibrelor musculare profunde). La nivelul gâtului și etajului inferior al feței, microbotoxul este o soluție nechirurgicală simplă, ideală pentru pacienții care caută ameliorarea discretă a liniilor orizontale și benzilor verticale ale gâtului și îmbunătățirea texturii pielii.
Un zâmbet care expune gingia superioară pe o înâlțime mai mare de 2 mm este denumit “zâmbet gingival” (“gummy smile”). Cu cât această înălțime este mai mare, cu atât zâmbetul devine mai inestetic și persoana afectată este mai stânjenită în interacțiunile sociale în care oamenii zâmbesc sau râd. Pe lângă tratamentele ortodontic, ortognatic sau stomatologic capabile, atunci când sunt indicate, să realinieze dantura, să îndepărteze excesul gingival sau să refațeteze dinții, relaxarea selectivă a mușchilor care ridică buza superioară prin injectarea lor cu toxină botulinică reprezintă o metodă eficientă de reducere a expunerii gingivale și poate crea un zâmbet mai plăcut din punct de vedere estetic.
Hiperhidroza axilară este transpirația episodică, continuă sau sezonieră din zonele axilare, care depășește nevoile de termoreglare ale corpului și care, prin abundența ei genereză disconfort fizic și social persoanei afectate. Pielea umană conține două tipuri distincte de glande sudoripare, ecrine și apocrine. În hiperhidroza primară, persoanele afectate au un nivel bazal crescut de secreție sudoripară ecrină și un răspuns exagerat la stimulii care produc în mod normal sudorație.
Glandele apocrine sunt glande vestigiale secretoare de feromoni, fără nicio funcție dovedită la om care devin active la pubertate; secreția lor abundentă sub acțiunea enzimatică a unei specii de bacterii devine neplăcut mirositoare, condiție numită osmidroză. Aproximativ 8% din pacienții cu hiperhidroză suferă și de osmidroză. În tratamentul hiperhidrozei toxina botulinică blochează stimularea colinergică a glandelor sudoripare denervându-le chimic și oprind temporar secreția sudorală. Acest efect este util în special în tratamentul ariilor focale de hiperhidroză de la nivelul axilelor, palmelor sau picioarelor.
Migrena este o tulburare neurologică primară caracterizată prin episoade recurente și debilitante de cefalee însoțită de o varietate de simptome incluzând greață, vărsături, fotofobie, fonofobie, aure senzoriale sau vertij. Tratamentul farmacologic al migrenelor este împărțit în medicamente preventive (prescrise cu intenția de a preveni atacurile migrenoase) și abortive (administrate cu intenția de a opri un atac migrenos) însă eficiența lor în meta-analiza mai multor studii clinice nu depășește 40%. În 2010 US FDA (Food and Drug Administration) a aprobat utilizarea toxinei botulinice în tratamentul preventiv al migrenelor cronice prin relaxarea anumitor mușchi craniofaciali care prin compresia unor nervi periferici senzitivi de la nivelul capului și gâtului generează puncte de declanșare ale atacurilor migrenoase.
Pacienții care răspund cel mai bine la acest tratament reușesc de obicei să indice cu precizie locul situat pe frunte (deasupra sprâncenelor) pe tâmple sau în regiunea occipitală de unde pornesc atacurile migrenoase. Atunci când injectarea cu toxină botulină are ca rezultat reducerea intensității migrenei frontale fără modificarea frecvenței episoadelor migrenoase este posibil ca iritația primară să înceapă din cavitatea nazală (de obicei un punc de contact între unul dintre cornete și septul nazal). Astfel, răspunsul la prima injectare are întotdeauna valoare diagnostică și ajută la menținerea sau modificarea conduitei terapeutice ulterioare.
Tratamentele cu toxină botulinică sunt rapide, relativ nedureroase și nu necesită timp de recuperare. În funcție de afecțiunea tratată aceste tratamente sunt personalizate pentru fiecare pacient ca doze, număr de puncte injectate și profunzime a injectărilor în funcție de preferințele subiective ale pacientului și de răspunsul funcțional la tratamentele anterioare. Astfel, deși lipsa de permanență a rezultatelor obținute este în general privită ca un dezavantaj, posibilitatea de a rafina și optimiza un tratament, în funcție de efectul subiectiv și obiectiv produs de cel anterior, este clar un avantaj. În funcție de zona tratată, pentru menținerea unui rezultat sunt necesare 2-3 tratamente/an.
Sorry, the comment form is closed at this time.