Augmentarea mamară

Augmentarea mamară depinde ca rezultat de caracteristicile implantele mamare utilizate. Acestea sunt:

1. Dimensiunile fizice ale implantelor

• Lățimea, reprezintă dimensiunea orizontală a bazei implantului.
• Înălțimea, reprezintă dimensiunea verticală a bazei implantului.
• Proiecția reprezintă grosimea implantului în centrul lui. Este dimensiunea în funcție de care producătorii de implante etichetează tipul de profil al implantului (Low, Medium or High).
• Volumul și greutatea implantului.

2. Forma implantelor, rotundă sau anatomică.

• Implantele rotunde au baza în formă de cerc (lățimea și înălțimea bazei sunt egale cu diametrul acestui cerc) și forma unui segment de sferă.
• Implantele anatomice au baza de formă rotundă sau eliptică. Cele cu baza eliptică pot avea înălțimea mai mare decât lățimea (Tall Height) sau mai mică decât lățimea (Medium Height și Low Height). Din profil implantele anatomice au forma unei jumătăți de lacrimă (sau de pară) fiind mai pline în polul inferior. 

3. Textura

Textura este proprietatea suprafeței exterioare a implantelor. Scopul ei este de a produce o integrare tisulară mai bună și de a reduce riscul de contractură capsulară. Tipul și calitatea texturii diferă de la un producător la altul. Cea mai comună clasificare a acestor texturi este în netede, microtexturi și macrotexturi.

4. Coezivitatea

Coezivitatea reprezintă proprietatea fizică a gelului siliconic de a rezista deformării. Sub acțiunea presiuni tisulare sau gravitației forma implantului rămâne stabilă. Fermitatea la palpare a unui implant depinde de coezivitatea gelului siliconic, grosimea învelișului elastomeric și de gradul de umplere al implantului. 

Din punct de vedere clinic, implantele cu geluri foarte coezive au suficientă fermitate pentru a modela forma sânului. Implantele cu geluri mai puțin coezive se adaptează formei existente a sânului.

Există 4 categorii distincte de paciente care pot beneficia de augmentarea mamară cu implante din silicon:

Hipomastia

În această categorie se găsesc pacientele peste 18 ani, la care reliefurile mamare sunt absente sau aproape absente. Această condiție se numește hipomastie, micromastie sau hipoplazie mamară. Se datorează subdezvoltării țesutului glandular mamar după pubertate. Deși hipomastia nu este în sine o boală, ea poate genera o povară psihologică semnificativă în special în perioada adolescenței. De aceea este important ca pacientele care aleg această intervenție să fie fizic și psihologic mature, cu o capacitate solidă de decizie.

Sânul tuberos

A doua categorie este o deformare hipoplazică a sânilor care debutează la pubertate, denumită sân tuberos. Această anomalie rară de dezvoltare a sânilor este caracterizată de absența expansiunii glandei mamare inferior de areolă (i.e. hipoplazia cadranelor inferomedial și inferolateral), malpoziția superioară a șanțului submamar și grade variabile de ptoză. În peste 70% din cazuri sânii sunt asimetrici. În formele cele mai severe sânii sunt mici, constrictivi și par că herniază prin areole.

Hipotrofia sânului

A treia categorie de paciente, cea mai numeroasă, prezintă o hipotrofia simplă a sânului frecvent apărută sau accentuată după sarcină (postpartum). Este caracterizată printr-un pol superior al sânilor deflat, lipsit de proiecție și o adâncime mică sau absentă a decolteului. Șanțul inframamar este bine definit și puțin sau deloc acoperit de polul inferior al sânului.

Hipotrofia sânului însoțită de ptoză

A patra categorie de paciente asociază hipotrofiei sânului (simplă sau postpartum) un grad moderat de ptoză mamară. Aceasta poate fi corectată prin alegerea implantelor potrivite, modul de preparare al buzunarelor și de relocarea șanțurilor submamare.

Este important să aveți cel puțin o persoană apropiată care să vă sprijine în primele zile după externare.

De egală importanță este să reușiți să vă rezervați o perioadă de timp lipsită de obligații profesionale sau familiale de cca 2 săptămâni postoperator în care singurul obiectiv să fie recuperarea și vindecarea după intervenția chirurgicală.

Dacă sunteți fumătoare, cu 4 săptămâni înainte de operație este bine să începeți să reduci numărul de țigări pe care le fumați zilnic și 2 săptămâni înainte de intervenție și 4 săptămâni după să nu fumați deloc.

Dacă folosiți pilule contraceptive trebuie să le întrerupeți cu o lună înainte de operație.

Câteva analgezice comune (Aspirină, Ibuprofen, Advil) afectează modul în care sângele se coagulează. Aceste medicamente trebuie evitate cu două săptămâni înainte de operație. Pentru dureri ocazionale puteți lua, la nevoie, Paracetamol.

În preziua operației puteți mânca și bea normal până la miezul nopții; după aceea nu mai aveți voie să introduceți nimic în stomac.

Veți petrece în clinică prima noapte după operație și veți fi externată a doua zi; chiar dacă vă simțiți foarte bine după operație nu aveți voie să conduceți astfel încât este necesar ca o persoană apropiată să vă aducă din clinică acasă.  

Recuperarea după o intervenție de augmentare mamară are câteva etape distincte.

Primele 3-5 zile

În primele 3-5 zile după operație se urmărește tranziția de la administrarea la ore fixe a medicamentelor împotriva durerii (numite analgezice) la utilizarea lor la nevoie, și reducerea sau renunțarea completă la opioide (medicamente care suprimă percepția durerii la nivelul centrilor nervoși superiori, dar care pot avea reacții adverse nedorite cum sunt greața, amețeala, constipația și scăderea capacității de concentrare). Acest lucru este posibil prin alegerea unor implante care să nu producă o distensie excesivă a țesuturilor sub care sunt introduse și prin manipularea atraumatică a acestor țesuturi în timpul actului operator.

Primele 2 săptămâni

 Atunci când aceste deziderate sunt îndeplinite, la 7 zile după operație majoritatea pacientelor sunt aproape complet recuperate din punct de vedere al vieții sociale, se pot spăla, își pot aranja părul, pot ieși în oraș, etc. însă nu sunt încă vindecate. Această distincție este important de înțeles în planificarea perioadei de absență de la muncă care este în medie de 2 săptămâni; acest interval poate să ajungă la 3 săptămâni în cazul pacientelor cu profesii solicitante, care necesită ore prelungite de stat în picioare sau manipularea unor greutăți mai mari de 5 kg (de exempu însoțitoare de zbor). 

După a 4-a săptămână

În funcție de nivelul atletic al fiecărei paciente și de tipul specific de activitate sportivă practicat înainte de operație, reluarea antrenamentelor poate începe treptat din a 4-a săptămână postoperator cu exerciții cardio de joasă intensitate și din a 6-a săptămână postoperator poate fi reluat antrenamentul cu greutăți.

69% dintre pacientele cu implante mamare reușesc să alăpteze

Majoritate pacientelor cu implante mamare care nasc reușesc să alăpteze exclusiv sau mixt în prima lună. 69% dintre ele reușesc să alăpteze exclusiv la 24 de ore și 47% mențin alăptarea exclusivă la 30 de zile după naștere. 

Dintre pacientele cu implante mamare care nu reușesc să alăpteze, 86% cred că alăptarea le va afecta negativ aspectul sânilor. 

Deteriorare a formei sânilor după sarcină nu se datorează alăptatului

În realitate, deși mai mult de jumătate dintre femeile care au născut percep o deteriorare a formei sânilor după sarcină, acest lucru nu a putut fi atribuit statistic alăptatului; alți factori cum sunt mărimea sânilor înainte de sarcină, numărul sarcinilor, indicele de masă corporală crescut, vârsta mai mare a mamei și fumatul pot afecta semnificativ și independent în mod negativ forma sânilor după sarcină.

În cazul pacientelor care au născut și au alăptat și doresc o augmentare, reaugmentare sau augmentare-mastopexie a sânilor este recomandat să aștepte minim 3 (preferabil 6) luni de la încetarea lactației și minim 3 luni de la stabilizarea greutății corporală.

Rezultatul unei augmentări mamare durează de obicei cel puțin un deceniu. Nu este adevărat că implanturile mamare trebuie înlocuite la fiecare 10 ani, dar este adevărat că nu sunt menite să reziste o viață. Longevitatea unei augmentări mamare depinde de trei elemente și anume:

1. Integritatea fizică a implantelor folosite.

Implanturile mamare se pot rupe sau găuri din mai multe motive, cum sunt deteriorarea în timpul intervenției chirurgicale, plierea sau încrețirea învelișului elastomeric al implantului, presiunea excesivă la nivelul pieptului, traumatisme (cum ar fi un accident de mașină sau căderea la ski), compresie în timpul unei mamografii, contractura capsulară severă sau chiar uzarea normală în timp.

Ruptura unui implant mamar poate fi simptomatică (adică vizibilă și palpabilă) sau “tăcută” (fără semne exterioare, identificabilă doar prin examinare imagistică). Incidența cumulată pe 10 ani a rupturilor confirmate imagistic prin rezonanță magnetică face parte din profilul de siguranță al majorității tipurilor de implante utilizate în practica clinică.

Este recomandată verificarea integrității implantelor mamare prin examen ultrasonografic sau rezonanță magnetică la 5-6 ani după implantare și apoi după fiecare 2-3 ani. În cazul detectării unei rupturi unui implant mamar este indicată înlocuirea electivă a ambelor implante.

2. Calitatea capsulei care se formează în jurul fiecărui implant.

Țesutul format de organism în jurul fiecărui implant mamar introdus în corp se numește capsulă și, în mod ideal, această capsulă este subțire, nepalpabilă și necontractată (i.e. nu modifică fermitatea sânilor la palpare); aceasta este capsula de tip I (în clasificarea Baker), considerată ideală.

Capsula de tip II prezintă o contractură blândă, care nu modifică forma sânilor, însă îi face ușor mai fermi la palpare.

Capsula de tip III reprezintă o contractură “adevărată” în care sânul nu doar se simte ferm, dar începe să fie distorsionat ca formă (devine globular, ca o minge) și ca poziție (este dislocat din poziția sa normală, de obicei împins în sus).

Capsula de tip VI adaugă ca element distinctiv durerea.

Când apare contractura capsulară

Riscul de a dezvolta o capsulă excesiv de strânsă în jurul implanturilor este de 1-3%. Majoritatea pacientelor care formează capsule excesiv de strânse vor face acest lucru în primele 3-6 luni de la operație. Dacă nu apare în primul an, cel puțin 90% din riscul de contractură capsulară este depășit, dar un mic procent de paciente pot forma capsule strânse în orice moment după augmentare.  

Deși cauzele contracturii capsulare simptomatice sunt incomplet elucidate, riscul de apariție a acestei complicații poate fi redus dramatic printr-o tehnică chirurgicală precisă, meticuloasă și atraumatică, alegerea planului submuscular, evitarea traversării chirurgicale a țesutului mamar, irigarea buzunarului cu betadină și/sau soluție triplu antibiotică și alegerea corectă a implantelor mamare. Este important de precizat că aceste capsule strânse nu reprezintă un risc pentru sănătatea pacientelor și că în cazul oricărei intervenții chirurgicale de îndepărtare sau modificare a unei capsule contractate riscurile și beneficiile operației trebuie atent balansate.

3. Calitatea țesuturilor care acoperă și susțin implantele mamare.

Chiar și atunci când rezultatul inițial este satisfăcătoar, prezenţa pe termen lung a unor implante grele poate induce modificări anatomice nefavorabile, cum ar fi atrofia țesutului mamar, subțierea pielii (în special la nivelul polului inferior) și modificări ale peretelui toracic. Viteza și amplitudinea cu care pot să apară aceste modificări poate fi influențată nefavorabil de fluctuații în greutate, sarcină sau factori ereditari. În plus, atunci când sânii devin prea grei pentru constituția unei paciente, pot produce discomfort la nivelul umerilor, gâtului și spatelui și pot limita un stil de viață activ.

Înțelegerea așteptărilor pacientei

Nu am regretat niciodată timpul investit în a înțelege gusturile și așteptările unei candidate pentru această intervenție. Secretul unei augmentări reușite a sânilor care să împlinească și de multe ori să depășească așteptările unei paciente este alegerea corectă a implantelor mamare. Această alegere înseamnă să măsor  cât de îngust poate fi decolteul, cât de bombați pot fi poli superiori și cât de proeminenți pot fi sânii, adică ce lățime, ce înălțime și ce proiecție pot să aibă implantele alese. Volumul este practic dimensiunea care rezultă din aceste măsurători. 

Alegerea informată și educată a implantelor

Etapa în care această alegere se cristalizează este prezentarea comparativă a imaginilor rezultatelor obținute, de-a lungul a două decenii de chirurgie estetică, la paciente similare ca înălțime, greutate și volum glandular cu pacienta consultată. Evident că această alegere poate fi ajustată în sus sau în jos în funcție de așteptările pacientei, de forma și elasticitatea preoperatorie a sânilor.

Intervenția chirurgicală

Această abordare biometrică a alegerii implantelor, care încorporează în cel mai mare grad cu puțință preferințele pacientei, face posibilă o intervenție chirurgicală precisă și atraumatică, o recuperare optimă și un procent nul de reintervenții pentru complicații postoperatorii.